La nivel politic, s-au ridicat întrebări legate de angajamentul nostru față de valorile comune ale statelor membre. Multe preocupări au fost neîntemeiate. Altele în schimb erau valide. Cu toate acestea, niciuna nu a fost utilizată ca element de respingere a aderării. În zonele limitate, cu preocupare legitimă, au avut loc schimbări. Toate au fost încurajate de membrii Alianței. Au fost clarificate toate acțiunile specifice necesare. A fost condiționată aderarea imediată de conformitatea viitoare.
Așa am făcut primii pași către viitorul nostru în NATO. De-a lungul timpului am evoluat constant. Dovadă este chiar candidatura lui Klaus Iohannis ca Secretar General Nato. De aceea, este importantă rememorarea valorilor comune. Acestea ne-au adus practic în poziția din prezent.
Democrație stabilă politic
România are o democrație politic stabilă. Așa a fost din 1990. Deși era încă în curs de maturizare politică, România se bucura totuși de un dialog național robust și de alegeri libere și corecte. Era o democrație pluralistă în care românii sunt liberi să-și exprime opinia; să se adune și să petiționeze guvernul; să aleagă dintr-o pleiadă de presă liberă care promovează tot felul de idei și de mass-media de difuzare din întreaga lume care canalizează vederi pe toate subiectele. Românii puteau să se închine după cum doreau, iar tratamentul minorităților etnice era un model pentru alte țări din regiune.
Prea mult sânge românesc a fost vărsat în apărarea democrației ca aliat occidental în ambele Războaie Mondiale pentru a acum îndoi angajamentul României față de libertate. Deși în 1989, România era un loc sumbru întunecat de disperarea născută din cincizeci de ani de comunism de tip stalinist, libertatea a fost întotdeauna în inimile oamenilor săi.
Ghidarea către libertate după 1989 a fost un pas important. Gestionarea moștenirii naționale de resemnare și suspiciune a îngreunat procesul de democratizare. În 90, mulți lideri europeni au luptat de fapt contra democrației. România în schimb, a promovat-o. Acest fapt a fost o dovadă a valorii acordate libertății și democrației de către poporul român.
Probleme rămase
Multe din preocupări au fost legate de moștenirea conducerii lui Nicolae Ceaușescu. Guvernul a abordat aceste probleme. Au reușit să diminueze din ele. Au corectat unde au putut. Deși nu s-a rezolvat tot, rezultatele au fost mulțumitoare. Au existat cinci domenii majore de îngrijorare:
Xenofobia și antisemitismul
România avea elemente din ambele abateri. Însă, multe state membre au această problemă. Guvernul a adoptat o ordonanță specială în acest sens. Interziceau antisemitismul și toate simbolurile asociate. Astfel, au fost eliminate toate monumentele dedicate Mareșalului Antonescu. Totodată, au fost interzise partidele cu politici extremiste. Ordonanța bloca toate comemorările criminalilor de război.
A existat o preocupare suplimentară legată de ascensiunea lui Corneliu Vadim Tudor. Această figură politică reprezenta ultranaționalismul. Spre surprinderea tuturor, a obținut o treime din voturi în 2000.
Totuși, nimeni nu a sugerat că Franța nu împărtășește aceleași valori ca restul NATO pentru că Jean-Marie Le Pen a provocat o surpriză similară cu o lună în urmă în alegerile prezidențiale din această țară. Ambii bărbați au profitat de un val de nemulțumire față de corupția oficială, politica stabilimentului și problemele locale, care s-au manifestat printr-o participare mare la voturi de “protest”. Însă, de la alegerile din România, popularitatea lui Tudor a scăzut dramatic în sondaje și chiar propriul său partid caută să creeze o față mai puțin radicală pentru alegerile din 2004.
Ar fi fost în interesul cel mai bun al României dacă NATO ar fi stabilit anumite repere care să asigure că acțiunile lăudabile ale guvernului sunt urmate de rezultate reale. De exemplu, trebuiau înființate tribunale speciale anti-corupție unde procurorul special putea aduce cazurile pentru a evita să le aducă în fața unui sistem judiciar viciat care ar trebui, de fapt, să fie prima țintă a acțiunilor procurorilor.
Ar fi trebuit stabilite directive pentru numirea persoanelor nepătate și incoruptibile în posturile anti-corupție pentru a asigura încrederea publicului în proces. Divulgarea reală a finanțelor, inclusiv sursele oficialilor guvernamentali și judecătorilor, a fost un obstacol major.
Erau mai multe întrebări fără răspunsuri clare. Cum acumulau anumite figuri publice avere lucrând pentru entități guvernamentale pe salarii mari. Astfel, se testa adevărata rigurozitate a noilor legi. Ambasadorul Statelor Unite, Michael Guest a atras atenția prin declarațiile sale. Conform acestuia, aderarea României la NATO era amenințată de eșecul din tratarea cu fermitate a corupției larg răspândite.
Articol scris în colaborare cu LasVegas.ro, cazino online 100% românesc
