După liberalizarea industriei gazelor și a prețurilor la gaz, în Europa au apărut hub-uri ale gazelor. Hub-ul gazelor este locul în care se fac tranzacții în mod liber, transparent și concurențial. Aceste huburi încurajează concurența, însă eficiența pieței gazelor rămâne un subiect de interes.
Așa cum probabil ați aflat, și în România, începând cu data de 1 iulie 2020 prețurile reglementate pentru furnizarea gazelor naturale către clienții casnici au fost eliminate. Asta a însemnat că toți consumatorii își pot schimba furnizorul de gaze naturale.
O serie de lucrări de cercetare recente au încercat să analizeze piața europeană a gazului și a motivelor care influențează prețul gazelor naturale. Pe scurt, au descoperit în general că:
1. Prețul petrolului a avut un impact pozitiv mic asupra prețului gazului, în timp ce prețul cărbunelui nu a avut niciun efect.
3. Disponibilitatea gazului depozitat și temperatura exterioară au influențat negativ prețul gazului.
4. Prețul gazului a fost legat de producția de energie eoliană.
Cele mai citite articole
În ansamblu, spre deosebire de afirmația adesea repetată conform căreia prețurile europene ale gazului sunt dominate de o combinație între prețurile la petrol și contractele pe termen lung, cele mai recente studii indică faptul că, în viitor, prețul gazelor va fi determinat în principal de cele prezentate mai jos.
Structura pieței
Deși un număr mare de comercianți sunt activi pe centrele de gaz precum TTF, aprovizionarea către piața gazelor este concentrată din cauza numărului limitat de producători. Principalele surse de aprovizionare către piața nord-vestică europeană sunt producția „indigenă” din Olanda și Marea Britanie, precum și importurile din Rusia, Norvegia, Algeria, GNL (gazul natural lichefiat) provenind în principal din Qatar.
Această aprovizionare se poate distinge prin aprovizionarea inflexibilă și flexibilă. Furnizarea inflexibilă de gaz include gazul contractat prin conducte până la volumul de preluare sau de plată, încărcăturile GNL care nu sunt flexibile la destinație (în principal în Europa de Sud) și producția indigenă care nu pare să răspundă la semnalele de preț hub în practică.
Aprovizionarea flexibilă a gazului constă din gaz contractat prin conducte între volumul anual de preluare sau plată și volumul maxim anual contractat, flexibilitatea necontractată a importului de conducte din Norvegia și Rusia în principal și furnizarea flexibilă de GNL.
Numărul limitat de producători de gaze către piața europeană ridică unele îngrijorări cu privire la gradul de competitivitate a pieței gazului.
În concluzie, factorii fundamentali care afectează cererea sau oferta pe piața gazului au efecte semnificative asupra evoluției prețului gazului. Deși prețul gazului este încă legat de prețul petrolului, această legătură nu mai este puternică. Mai mult, gradul ridicat de concentrare pe partea de aprovizionare a pieței gazului nu afectează prețul gazului, sugerând că prețurile de pe piață nu sunt denaturate de lipsa concurenței.
Măsurile politice puse în aplicare în țările nord-vest europene pentru a introduce concurența pe piețele en-gros de gaze și pentru a integra aceste piețe prin reducerea barierelor transfrontaliere par să fi avut succes în realizarea unei piețe eficiente a gazului.