Sunt unul dintre acei oameni care luni dimineața, înainte de răsărit, se uitau la ultimul episode al fenomenului Game of Thrones. Cumva, cunoșteam pattern-ul acestui show, care nu mizează pe schemele clasice de literatură, ci mai degrabă pe un mix de sete de putere, răzbunare, cruzime, nuditate, vicii, vanitate, toate piperate ici-colo cu dorința unora de a face bine. Practic, de toate pentru toți. Și tot în specificul scenariului Game of Thrones e că nici un personaj nu e safe, indiferent cât de multe sezoane (a se citi, ani) am investit în el. Și că scenariul nu a oferit niciodată (și nici măcar în final) satisfacție.
M-a dezolat drama lui Daenerys, care a învins toate vicisitudile vieții din dorința de a crea și a conduce o lume mai bună. Dar care, în umbra unor drame, a alunecat pe panta tiraniei, ca tatăl ei, The Mad King (iată, cele mai serioase tulburări psihice au cauzalitate genetică).
Apoi, chiar când credea că și-…
Citeste mai mult pe Fove.ro
