Vorbeam mai demult cu o amică ce îmi spunea că ea, între două lecturi (mai) importante, introduce un policier și că treaba asta e ca un fel de bușon. Am înțeles-o perfect, la fel mi s-a întâmplat de-a lungul timpului cu Agatha Christie sau Georges Simenon. Ba chiar și cu Rodica Ojog-Brașoveanu, pe care o găsesc o excelentă portretistă.

Sigur, am avut în adolescență pasiunile mele declarate pentru Haralamb Zincă și, în special, pentru Constantin Chiriță, a cărui Trilogie în Alb mă urmărește și acum. De fapt, în Trandafirul Alb am întâlnit o serie de personaje atât de bine conturate, încât și acum pot spune, cu precizie, ce fel de ceas purta doctorul George Luca, la ce școală din București fusese subdirectoare Maria Nistor sau care erau slăbiciunile avocatului Ștefan Barbu.

Cele mai citite articole

În fine, pot spune că există un gen de cărți polițiste care mă relaxează teribil. Lucru valabil și pentru filme și, mai nou, seriale. Dar …

Citeste mai mult pe Fove.ro

Cele mai citite articole