Mai am câteva episoade din Mindhunter și tot încerc să trag de ele. Mi-e frică să nu se termine prea repede, pentru că am cam epuizat genul și voi rămâne fără doza zilnică de crime drama. Chiar și la Mindhunter am ajuns relativ târziu, deși prietena Dăneasa mi-l tot lăuda, spunându-mi că e genul meu 100%. Este.
Cele mai citite articole
Nu voi intra în detalii. Deși mi se pare cam sec personajul Wendy Carr, mai ales dacă mă gândesc la Ann Wolbert Burgess, cercetătoarea americană care l-a inspirat. E un pic prea căutată Carr, prea corect îmbrăcată. Până și gențile pe care le poartă nu respectă neapărat un pattern ci, mai degrabă, o modă, având în vedere că acțiunea se desfășoară în anii 70.
Sigur, chestiuni care nu contează foarte tare. Până la urmă, Anna Torv își face foarte bine treaba. Dar așa cum mă obsedează personajele secundare la Hitchcock, tot așa mă relaxează să analizez chestiuni & detalii prin seriale.
