Aș fi fost tentat să spun că în această perioadă carantina s-ar scurge așa lin, firesc, ca într-un roman englezesc de secol XIX. Știi că există Mr. Darcy și îl aștepți citind la gura sobei, în timp ce afară anotimpurile se schimbă iar barba îți crește, părul îți crește, și tu, discret (suntem într-un roman englezesc de secol XIX) o înjuri (pe ea, pe carantină) pe versuri de Shakespeare.
Dar iată că lucrurile au stat diferit iar eu am avut un weekend nebun, plin de activități:
– Am primit prin curier o sticlă de vin roșu de la un cetățean foarte simpatic; sticla era însoțită și de un bilet scris de mână;
– M-am conversat cu diverși alți cetățeni cu care nu mai conversasem de secole, activați și ei de spiritul nostalgic al carantinei. M-a găsit până și o fostă colegă de clasă fugită la New York cu familia, prin 88. E ok, are o galerie, locuiește în Manhattan;
– În timp ce îl plimbam…
Citeste mai mult pe Fove.ro
