O amică ce trăiește în Franța postase ieri ceva legat de dor. Acest dor cântat, răsfățat, care nu poate fi tradus dintr-o limbă în alta. Nu știu acum care-i treaba cu dorul, dar încep să aflu care-i treaba cu văiatul. Cu bocetul lâncezelii mele care se transformă într-un ceva comic, enervant, fără leac.

Acest văitat umple spațiul (fizic) și mintea cu o viteză nebună – mă vait că nu mă satisface nicio carte, mă vait că mănânc prea mult dulce, prea mult sărat, mă vait că m-am săturat de văitatul altora, mă vait că mi-e dor și tot așa.

Cele mai citite articole

Mă vait că lumea postează chestii pe Facebook dar nu oferă soluții, mă vait degeaba.

Am început să vorbim despre mare, despre relaxare, despre tot și nimic. Acum mă vait că ce mă fac dacă nu se deschid granițele și nu poate să vină vară-mea de la Paris în august, m-am apucat să fugăresc prin casă umbra unei vacanțe, o vacanță atât de fragilă că nici nu ș…

Citeste mai mult pe Fove.ro

Cele mai citite articole

Lasa un comentariu

Comentariul trebuie sa contina minim 30 de cuvinte pentru a fi publicat!