Dacă ne naștem și murim singuri reprezintă o discuție filozofică amplă. Nu vrem să o deschidem și nici să creăm ipoteze conflictuale. Ci să tragem un semnal de alarmă asupra felului în care alegem să trăim! Poate unii vor spune că există oameni singuratici pentru că așa vor ei. Însă noi suntem animale sociale, înclinați spre conectare emoțională pentru satisfacerea unor nevoi de natură emoțională.
Sigur că există și persoane cu tulburări de personalitate, unde singurătatea reprezintă normalul și confortul. Sau oameni atât de răniți sufletește, încât nu vor să se mai expună, să evite vulnerabilizarea și astfel se izolează. Alții prinși în hățișurile unei relaționări cu sine sau cu cei din jur atât de disfuncțională, încât au senzația că nu vor mai vedea niciodată soarele.
Murim singuri, dar știm cum vrem să trăim?
Schimbările semnificative se fac atunci când doare atât de tare, încât e nevoi…
Citeste mai mult pe Fove.ro
