„Știi, eu chiar nu sunt prost. Mi-am luat MBA-ul cu una dintre cele mai mari note din țară, am un job de mișto și pe baza inteligenței mele am realizat totul în viață”, îmi scria Mihai, care îmi răspundea la scrisoarea (adică emailul) de adio, în care îi explicam că între noi sunt incompatibilități de ordin intelectual. Nu mi-aș fi permis să-l jignesc, nu l-am făcut prost nici o secundă, însă pe lista de reproșuri era faptul că nu se prinde de anumite chestii. Spre exemplu, era genul care îmi comanda fără să mă avertizeze un calamar mare înainte cu o oră să ajungem la restaurant, deși locația era la Comana, unde sigur captura zilei ar fi fost o alegere mai firească. Cine vrea să mănânce un calamar rece, congelat și decongelat de zece ori pe malul lacului de apă dulce, care abundă de pește?! Sau, mă întreba cu pură mirare în ochi: Ție nu-ți place să ți se spună ce să faci?’.
Păi, dacă m-ai fi observat …
Citeste mai mult pe Fove.ro
