Nu aveam mai mult de zece ani, dar deja văzusem toate filmele lui Fellini, Tornatore sau Monicelli. Iar asta se datora tatălui meu, a cărui pasiune pentru cinematografia italiană era atât de mare încât în fiecare sâmbătă organiza „le serate italiane. Toată familia, fără excepție, trebuia să asiste. Nu știu cât de mult reușeam să înțeleg atunci din ce vedeam, dar sigur m-a făcut să mă îndrăgostesc de tot ceea ce înseamnă Italia. Ani mai târziu am descoperit-o dincolo de micul ecran și eram convinsă că e cel mai frumos loc din lume. Îmi puteam petrece o zi întreagă doar pierzându-mă pe străzile înguste și pavate cu bucăți mari de piatră, urmărind eleganța firească a femeilor și trăgând cu urechea la discuțiile zgomotoase ale bărbaților despre Serie A. Așa că în timpul facultății m-am mutat la Roma. Gândește-te la Julia Roberts în Mănâncă, roagă-te, iubește și vei avea o reprezentare fidelă a timpului meu pe…
Citeste mai mult pe Fove.ro